Ziua 8:Zi cu ghinioane, alors….”Bon courage!”
10.09.2015
Il lasam pe Ibis sa primeasca alti calatori dupa plecarea noastra de dimineata.Circa o ora jumatate si ajungem in Tiznit.Un oras cu multe hoteluri, magazine, “Boutique”(unde salam sau chestii obisnuite noua a fi feliate nu exista) si femei acoperite in cerceafuri.De fapt moda chipurilor acoperite de-acum incepe sa defileze prin fata ochilor nostri.
FT il opreste pe African la masa; intre timp, eu intru intr-un butic sa cumpar de-ale gurii pentru drum.Gasesc o brutarie cu paine proaspata si buna, precum si 2 prajituri proaspat preparate pe care le terminam rapid.Langa butic este o macelarie care expune partile componente ale unei vaci transate care stau agatate de niste cartilge sau improvizatii de acest gen.Marfa este expusa atat privirilor dornice sa achizitioneze asemenea animal, dar si prafului de pe strada si mai ales razelor soarelui clocotitor.
Dupa Tiznit, intram in Guelmin-un oras curat pentru haosul marocan din marile orase.
Strada principala mai are inca ornamente de anul nou, insa ne impotmolim spre iesire printre niste stradute dubioase cu oameni intinsi la umbra si desteptati de vocea Africanului.Urcam mai departe prin muntii Atlas; relieful arid si rosiatic ne provoaca curiozitatea si facem popas.La una dintre opriri, vantul imi rostogoleaste casca de pe saua Africanului pe sosea exact cand trece o masina.Moment de maxima panica- casca este sub masina, iar in timp ce soferul incetineste, deja cu inima stransa faceam semne disperate sa puna frana odata mai repede.Nu e sparta complet- e zgariata, putin crapata sus, nici viziera nu e sparta deci pot sa vad prin ea.
Dupa 350 km ajungem in Tan-Tan.Casca sta ok pe capul meu, zgariata dar bine ca nu sparta.Ne cazam in jurul orei 20:00 la Hotel Soleil d’Or, cu 2000 dirhami- cca 17 euro camera, asa ca avem timp de o promenada si de o vorba buna cu localnicii.Plin de forfota orasul; ma simteam ca pe litoralul romanesc seara cand toata lumea se plimba pe faleza si casca ochii la animatia de prin statiuni.Ne asezam la o pizzerie, unde patronul ne serveste impecabil si bucate bine alese ,privind in acelasi timp viata strazii din oras.Langa pizzerie este o terasa unde se aduna marocanii la o barfa, un schimb de impresii, un ceai mai ales:).Dupa masa, pornim spre hotel, facem popas sa luam niste fructe cand realizeaza FT , uitandu-se la mine, ca nu am in spate rucsacul cu toate obiectivele .Da-i fuga inapoi la pizzerie; alerg printre oameni disperata- FT nu poate alerga asa ca ramane in spate si oamenii il intreaba daca sunt ok, vazandu-ma ca fac slalom printre ei.Ma vede ca ma intorc…cu rucsacul in spate:) Ramasese pe scaun, rezemat de spatar…Ajungem la hotel- nu mai vrem aventuri de acest gen- sperand ca este singura zi neplacuta din toata excursia.
Comments
