Ziua 12 Soare, nisip, canicula = Mauritania
14.09.2015
Pornim din Nouakchott, asudati si ametiti de la caldura.Trebuie insa sa ne oprim pe undeva unde gasim sa facem copii pentru controalele jandarmeriei – daca am pierde la fiecare control 15 minute pe canicula asta, o sa ajungem in Atar nu calare pe African, ci pe langa el, topiti.Gasim xerox, comunist si vai de capul lui de copiator, insa merge si dupa vreo 40 de minute, reusim sa avem copiile la noi:7200 Ouguiya- 30 de foi(fata verso).Avand in vedere ca 100 $=33000 Ouguiya=>X=21 $ cele 30 de foi.
In Nouakchott exista BRD;doar de acolo am reusit sa retragem bani de la ATM.O luam printr-o mare aglomeratie unde regurile de circulatie sunt anapoda: se trece pe rosu, la verde se sta.Ajungem la o benzinarie in marginea orasului,o mahala in care se aduna si oameni si magari la propriu.
Dupa ce alimentam, pornim spre pustietate.La cativa km dam de primul control, dar avem fisa si trecem repede.Ne informama ca pana in Atar vom gasi benzinarii(cca 500 km).Gresit : sunt benzinarii insa pentru Gasoil ( diesel) nu pentru essence(benzina).La fiecare punct de control intrebam de benzina, deja suntem panicati.Ne spun ca sunt la cativa km, insa ajunsi acolo realizam ca nu au benzina.Dupa ora 13.00 simtim ca ne topim.Apa pe care o avem e clocotita, dar o bem si-asa.La una din statiile de Gasoil, gasim un butic unde vanzator este un baietel.Disperata de caldura, iau apa si suc din frigider, ii intind 2000 Ouguiya, insa nu are rest(costa 600 Ouguiya) si ne spune ca e ok, ca putem lua apa si sucul , „pas de problem”.Vine si FT langa mine, ne buzunarim amandoi, insa nu gasim decat 300 Ouguiya.Baiatul imi da inapoi hartia de 2000, accepta cei 300 Ouguiya cu insistentele noastre.Suntem uimiti de gestul lui- ne hotaram ca la intoarcere sa-i returnam 600 Ouguiya.Dupa ce ne hidratam, suntem mai ok, ne-am mai revenit- eu insa tot rosie ca racul sunt, FT e agitat ca nu gaism benzina.
Trecem de alt control unde suntem intrebati daca nu vrem sa ne odihnim si ne spun ca sunt 47 grade- ora 14.30.Aflam de la cetatenii cu cerceafuri de la buticul de langa punctul de control ca benzina gasim de-abia in Akjout, adica peste 115 km.Trebuie sa rezistam.Ne este putin mai bine- ne inchidem gecile , simtim vantul ca un feon si cum inima ne bate in piept.Ca transpiram sau nu, nu mai simtim, nu ne mai dam seama.Simt ca ma storc , ca ma strang hainele si ca sunt parca pusa la fiert.FT are feonul in fata si il clocoteste.
Ajungem in Akjout. La prima pompa pe care o gasim e doar gasoil. Insa ne este sete rau si intru intr-un butic de langa unde cer apa si suc .Simt deja ca ametesc asa ca trebuie sa ma asez.Vanzatoarea care nu stie franceza imi ofera un scan si ma pune sa stau in draptul ventilatorului, facandu-mi semne si ia niste gheata si imi da pe fata.Are 2 copii- 2 baieti care stau intinsi pe podea si se uita la mine.FT sta afara langa African, vine sa bea apa si el, e deja nervos ca nu gasim benzina.Imi revin in 15 min, si in semn de multumire ii ofer vanzatoarei o insigna cu tricolorul- le luasem pe post de cadouri.In butic era si un baiat care stie franceza si vazand ca ofer suvenirul,imi cere si pentru el „un cadou”.Ii spun ca doar intre fete se fac cadouri si ele se ofera, nu se cer.El zambeste si nu mai insista.El este cel care mai departe ne ajuta sa gasim benzina.Initial, vorbeste cu un nene acoperit in cearșaf in araba si ne propune sa mergem cu el sa ne puna benzina(de pe piata neagra) iar noi la schimb sa-i platim motorina.Deja se aduna in jurul nostru o gramada de oameni, iar un nene care vorbeste spaniola ne spune” ocho mil”(8000 ) pentru 20 l de benzina.Ni se pare mai credibil mosul, asa ca plecam cu el si ne toarna cu palnia din canistra cei 20 l- o teapa de 3-5 l insa e ok si-asa.
Ne ajunge benzina pana in Atar.Cum ajungem in dreptul muntilor, ne oprim caci ni s-au lipit privire de apusul rosiatic, iar langa noi vin 3 baieti cu bicicletele curiosi dand ture Africanului. Facem poze cu ei, apoi pleaca ca dupa 5 minute sa se intoarca unul dintre ei … de cadeau musiu ? Nu, fugi de aici ca te urechez !
Wild wild west de jur imprejurul nostru.Ne oprim brusc la un moment dat ca s-a rupt o cordelina si a cazut bagatul cu steadycam pe sosea.Dar e ok, nu a patit nimic grav.Ajunsi in Atar gasim benzinarie dotata cu Essence, facem plinul, si astfel cu o grija luata de pe inima ne gandim sa cautam un locsor unde sa ne petrecem noaptea. Gasim un hotel unde incercam sa ne intelegem cu nenea de-acolo care nu stie franceza, dar 20 $ nu vrea pentru o camera, ci 40- prea scump.Ne traduce un baiat care stie franceza ce vrea nenea de la noi si tot el ne sfatiuieste sa pornim spre Chinguetti insa sa ne oprim si sa dormim la punctul de control.Exact asa se intampla- cei de-acolo nu ne lasa sa mergem mai departe.Deja s-a intunecat, iar drumul spre Chinguetti este neasfaltat si trece prin munti.Asa ca cei 2 vamesi insista ca mai bine inoptam langa postul lor de control.Ne intreaba daca avem apa, paine, daca suntem bine si ca dimineata la 7 sa strangem cortul si sa pornim la drum (probabil ca se shimba tura).Asa ca punem cortul …in mare siguranta.
Comments
