Ziua 15.Pe drumuri stiute
Trecem vama in 2-3 ore.In Mauritania, asteptam aproape o ora sa ajunga cineva la biroul pentru a fi inregistrat Africanul.Dupa ce se deschide si FT intra 
cu actele, un politist isi cere scuze politicos ca a trebuit sa asteptam atat.Trecem apoi si pe la ultimul control(in total sunt 3)si apoi intram pe No man’s land.La marocani am fugit de colo-colo cu actele in timp ce FT statea la diverse cozi ca sa nu pierdem timp.Africanu a fost scanat si am primit pentru el “foaia verde”.Fiecare politist avea o remarca de facut, vazandu-ne turisti cu Afican:unul ne-a povestit de piata din Marrakech unde ne-a recomandat sa mergem, altul auzind ca suntem din Romania”-Ceausescu!”” iar altul a facut schimb de adrese de facebook cu FT, fiind si el pasionat de moto.Il revedem pe domnul “tata”politist care ne-a impresionat la venire si ne recunoaste.Ne intreaba cum a fost in Mauritania si ii povestim pataniile , ca am fost loviti cu pietre si ca am dormit pe la politie , dar si ca peisajele sunt minunate.Ne ureaza drum bun si il roaga pe un coleg sa ma ghideze in drumul cu actele.Foarte amabil:)
Dupa toate controalele, parasim vama si ne oprim la aceeasi benzinarie de unde cumparasem bidoul de 5 l cu 5 dirhami.Facem pauza de baut apa si de incarcat cartele ca sa putem suna acasa:
-“Am trecut vama.Suntem in Sahara de Vest.Putem vorbi de-acum incolo.”
Ne oprim la Barbas.Iar visele culinare devin realitate:portii duble de cartofi si salata pentru FT iar pentru mine salata si pui. O pisica care simtea mirosul mancarii se baga in seama pe langa mine.Tot in Barbas se opresc si doua jeep-uri :2 baieti si 2 fete cu care ne-am intersectat in vama.Ne gandim ca ei probabil au inoptat in No man’s land pentru ca noi am fost la prima ora in vama in Mauritania si nu i-am vazut 
trecand.Si ei au comandat pranzul, nu inainte de a sta toti deodata in acelasi timp conectati pe telefoane si tablete, butonand de zor- ce-i si cu tehnologia asta in desert:)
Drumul este foarte bun, iar canicula nu mai este,din contra Sahara ne mangaie cu aerul sarat al oceanului si ne incanta cu un apus de soare de arama.Cred ca este starea pasarilor care zboara cautand o creanga ca sa se aseze.Asa si noi- zburam cu Africanu in beatitudinea de nisip, aer sarat si soare mangaietor spre cate un loc ca sa facem popas.
Ne oprim pentru essence, iar baiatul de-acolo ne spune ceva ce nu am inteles”quelque chose piece avant”….o fi vrut si el cadou?
Ajungem pe noapte in Boujdour, tot la Hotel Taiba, aceeasi camera la etajul 1. Aceleasi conditii doar ca in cele cateva zile care au trecut de la vizita noastra anterioara aici cineva a stricat capul de la dus.
Comments
