Dupa ce ma bucur de un mic dejun copios la pensiunea mea din Keetmanshoop ma indrept catre supermarket ca sa-mi refac proviziile. Aici ma intalnesc cu un baiat din Africa de Sud care face o tura scurta de la Windhoek la Cape Town. Dupa ce vorbim putin pleaca inaintea mea insa il prind repede cand se opreste intr-o parcare. Poate l-am speriat cand l-am anuntat ca urmeaza cam 70 km de urcari, caci l-am vazut apoi intr-o masina cu tot cu bicicleta.
Ma opresc intr-o parcare la 15 kilometri distanta. Aici imi reamintesc de ce este frumos sa calatoresti pe bicicleta : este foarte usor sa-ti faci noi cunostinte. Aici sta un baiat care studieaza medicina si isi citea lectiile in liniste. Insa isi ia o scurta pauza de la studiu si ne tinem putin de vorba.
Primii 50 kilometri au fost usori, chiar la inceput cu o mica vale de care m-am bucurat, insa acum incep si urc vertiginos. Dar nu ma deranjeaza atat de mult urcare ci mustele care nu-mi dau pace. Au ce au cu urechile si nasul meu …
Pana la Grunau sunt 160 kilometri, insa nu am de gand sa ii fac astazi. Poate daca as trage tare as ajunge pe seara, insa la doar 90 kilometri parcursi ma decid sa fac o zi scurta si-mi pun cortul din nou sub un pod. Din pacate in tara gardurilor este cel mai sigur si la indemana loc de campare. Dar macar am parte de un nisip fin si ma pot odihni acceptabil.
A doua zi termin urcarea, care acum este putin si mai abrupta. Totusi ultimii 20 kilometri sunt placuti cand merg la vale .
Grunau este un sat mic si singurul magazin este in cadrul benzinariei.Nu am multa marfa din care sa aleg, si totusi ma gandesc ca in urma cu cateva luni aveam si mai putine optiuni in Sudan, sau chiar si in Tanzania.
Merg la singurul hotel din localitate unde primesc pentru un pret decent o camera foarte draguta. Conversez putin cu doamna de la receptie. Este din Rehoboth si ii povestesc de amabilitatea domnului Franklin din acelasi oras. Nu vrea probabil nici dansa sa se lase mai prejos si imi furnizeaza parola de Wi-Fi gratuit, chiar daca pentru aceasta se platea o taxa de doi dolari.
Namibia este o tara exorbitant de scumpa. Nici macar daca mananci de la supermaket nu faci multa economie. 800 grame de paine costa si 2,5 dolari, 100 grame de salam sunt 4 dolari si asa mai departe. Ma decid sa incerc restaurantul local, unde pentru 10 dolari am parte de o friptura de vita foarte buna. Cat timp cinez ma intretin cu un sot si sotie la varsta a treia, din Africa de Sud care au venit aici in concediu. Din pacate ma avertizeaza ca nu am multe de vazut in tara lor pana la Cape Town, insa orasul merita drumul pana acolo.
Ma simt foarte obosit, de cand am plecat din Windhoek nu am stat nici macar o singura data doua zile intr-un loc. Pentru ca hotelul la care stau nu este exorbitant de scump ma decid sa mai stau o zi aici.
Cu ocazia asta imi rezolv si treburile gospodaresti, imi spal din haine, imi cos pantalonii si gasesc o solutie sa tin un stegulet al Romaniei pe Rih fara a mai risca sa-l pierd.
Astazi pornesc din nou la drum. Ma bucur de vant din spate si o coborare lina in altitudine pentru primii 50 kilometri.
Am parte si de neplaceri, mi se rupe o spite. Sunt deja obisnuit cu asta, insa este prima spita care mi se rupe de la jumatate si nu de la capatul ei. Dupa ce termin reparatia cricul decide sa se rupa complet. Oricum devenise aproape inutil, nu mai functiona cum trebuie, macar asa nu mai trebuie sa ma chinui sa-l dau jos.
Drumul devine mai valurit si urc doar ca sa cobor. La un popas imi uit castile pe banca. Imi dau seama dupa 4 kilometri si ma decid sa ma intorc dupa ele. Le gasesc unde le-am lasat si cu aceasta ocazie am adaugat 8 km la ziua de azi inutil.
Ajung aproape pe inserat in Noordoewer, chiar la granita cu Africa de Sud. Am avut o zi grea cu peste 150 kilometri parcursi, iar ultimii din ei au fost cu un vant puternic frontal. Ma decid sa trag la singura pensiune din sat, unde desi este putin cam scump am parte de o cina exceptionala.
Aceasta a fost ultima zi din Namibia, iar de maine va incepe Africa de Sud. Ma mai despart doar 670 kilometri pana la destinatia mea finala din Cape Town. Am deja si biletul de avion pentru intoarcere cumparat pentru 9 mai. O sa-mi lipseasca Africa. Deja imi lipsesc tari prin care am trecut … La revedere Namibia !
Comments
