Totul a inceput cu un post pe motociclism.ro . Skywalker propunea o tura la Prypiat. Mi-a suras ideea din prima, initial as fi vrut sa ajung cu moto acolo, insa studiind pe net am ajuns la concluzia ca nu se poate decat in tur organizat, asa ca m-am impacat cu ideea ca voi vedea orasul fantoma doar din bus.
Si asa au trecut lunile, se face vara, si simt chemarea drumului. Pe forum nu se mai postase nimic si decid sa merg si singur daca e.
Dar nu a fost cazul, vorbesc cu Skywalker si vine si el. Iar de aici a fost o avalansa de oameni, Baiazid si nevasta, Cornelia, Pacasac si prietena.
Prima intalnire a fost la ambasada, unde am stat cateva ore bune pentru o amarata de viza. Nu zic, ca in ziua respectiva era sa raman fara permis pt. depasirea coloanei
la semafor, dar cu o spaga bine plasata am scapat doar cu 38 roni in 48 ore .
Vizele ne costa 50 usd de caciula, pe care le obtinem in timp util si iata-ne astfel gata de drum.
Joi, 21 iunie, dorm doar fo 2-3 ore chinuit … Ma supara o masea la care abia am inceput tratamentul si e inca in lucru … Nu conteaza, plec sa ma intalnesc cu oamenii. Trec intai sa o i-au pe cornelia ca pasager…
Ma vad la avion ne vedem cu Baiazid, fac si cartea verde si ii dam bice …
Pana la Falticeni drumul a fost lejer, am mers si cu 200+ kmh, dar ca medie 160-170 kmh. In Focsani primul ghinion … Schimbasem simeringurile la furca, si, cred ca nu le batusem bine … Normal ca au sarit si a curs ulei peste tot, inclusiv pe discuri … Remediem oarecum la fata locului cu putin ajutor de la niste motocicliti foarte de treaba din zona .
Cu 2 ore pierdute pe acolo, plecam spre Botosani, unde normal ca il ratam pe Skywalker cu care ne vedem abia la 30 km mai incolo intr-o benzinarie.
De aici, fara nici un alt fel de incidente o tinem pana in Siret, unde gasim cazare la o gara dezafectata si dormim aici.
Dar nu ma prinde somnul, inca am energie, asa ca ieu fzr-ul si o tai pe camp. Fiind la cateva sute de metri de granita normal ca ma opreste politia de frontiera, dar scap lejer. Mai o ard aiurea pe acolo si ma intorc la hotel.
De dormit aveam o canapea de piele, dar nu pot adormi … Ma incalzesc pe piele, si decid ca pe jos se doarme mai bine … Pana aproape de dimineata nu reusesc sa inchid ochii, iar cand reusesc sa atipesc putin incepe sa-mi sune zapp-ul de desteptare … Normal ca a facut cunostinta cu peretele
…
Vineri dimineata, plecam spre Ucraina. Trecem rapid prin vama romaneasca, la granita ucraineana ne mai vedem cu 2 germani, un zzr 1400 si un africa twin. Ei o i-au in fata.
O data iesiti de la vama, ii dau mai tare sa ii ajung pe germani … Sa tot fi avut 180-190 kmh cand vad pe stanga/dreapta case razlete… Nu vazusem nici un indicator de sat or so, dar decid sa reduc din viteza just in case . Arunc privirea pe kilometraj, redusesem usor spre 150-160, cand ridic vederea pe drum din nou, vad 2 vaci care traversau drumul una dupa alta. Ambele benzi ocupate. Franez puternic, oarecum incerc in franare sa ghidez motocicleta undeva intre ele … Dar nu a fost sa fie, lovesc vaca de pe prima banda, mai precis o sterg, norocul a fost sa fie ca am reusit sa reduc foarte mult din viteza, sub 50 kmh. Ma ridic instant de pe jos, vad ca si pasagerul era in picioare si stiu ca e oke, ridic 
repede mobra si evaluez situatia …
Nu mai conta ca mobra era praf si genunchii ma secau, tot la ce ma puteam gandi era ca am ratat cernobalul … Dar, imi vine o idee, pun mana pe telefon si ii zic lu taica-meu sa imi aduca Africa twin-ul. Nu puteam sa concep sa ma intorc inapoi in Bucuresti la canapea.
Militia (da, asa le zice acolo) ma ia si ma duce la spital .
Acolo o tanti vorbeste bine romaneste si vorbim vrute si nevrute, mi se panseaza ranile si in final vine dom Pacasac cu casca mea sa ma ridice de acolo. Insa, militia a zis sa raman acolo si sa ii astept. Nu dureaza mult si apar din nou si mergem la sectie cu ei. Termin pe acolo job-ul si plec pasager in spate la Pacasac la locul accidentului.
Aici pentru a evita faptul de a mi se sechestra motocicleta in Ucraina pt. „expertiza” timp de 2-3 luni, decid sa ma inteleg cu femeia si sa-i platesc vaca. Ne intelegem sa-i dau eu 200 usd si un nenea localnic 100 usd (pt. carne vroia vaca).
Le spun baietilor sa plece mai departe, iar eu urma sa vin dupa ei cu alta mobra in Kiev. Politia aduce o dubita si urcam mobra in ea, iar eu in masina politiei la sectie.
Acolo, cred ca militianul respectiv a facut scranta la mana de cat a putut scrie la procese verbale&shit, apoi ma duc la Sud (judecatorie, nu punct cardinal) unde mi se stabileste amenda. Apoi la banca sa o platesc. Militianul cu care am mers acolo imi zice sa-l astept pe hol. Stiu de ce, amenda e 51 grivne, dar el imi cere 151 … Nu comentez, as fi vrut sa-i zic ca m-am prins, dar pt. 50 roni cat sunt 100 grivne decid sa-l las naibi in plata domnului. Macar, m-a dus pana la dubita unde era mobra mea.
Omul cu dubita ma duce pana la vama si ma lasa cu mobra acolo. Ii dau 50 euro pt deranj.
La vama nu reusesc sub nici o forma sa-l induplec pe seful vamii . Nu vrea in ruptul capului sa ma lase sa schimb motocicletele peste granita, si in final imi taie avantul cu faptul ca nici daca ii dau 1000 euro nu ma lasa sa trec. Imi intoarce spatele si pleaca.
In disperare incep si sun la ambasada Ucrainei din .ro. Acolo imi spun ca nu ma pot ajuta decat sa imi dea alta viza luni in regim de urgenta. Mult prea tarziu. Mai ard gazul de pomana nitel pe partea Ucraineana … Ma loveste damblaua de sete, ma duc la paznic si il intreb daca e vreo bodega de unde sa i-au o apa. Imi arata una … Il mai intreb daca accepta lei sau euro ca nu mai am grivne, imi spune ca nu … Fac o moaca de om pierdut, iar paznicul scoate 2 grivne din buzunar si astfel m-am facut cu o apa 🙂
Nu mai aveam ce face in Ucraina, i-au mobra de coarne si incep sa o imping prin vama … Trec de ucraineni, ajungi la partea romaneasca … in fata un golf negru, oamenii ascunsesera pachete de tigari peste tot iar vamesii ii ginisera . Le salvez eu un cartus, lundu-l la mine si astfel ma fac cu o cola fara zahar gratis din partea lor pe partea romaneasca .
Aici raman sa-l astept pe taica-meu, nu ma plictisesc ca paznicul roman oricum n-are cu cine discuta si mai treceau oameni si ma intrebau ce patisem.
La 11:30 ajunge taica-meu cu mobra noua … Ne chinuim si bagam repede fzr-ul in duba, scot africanul si zic sa imi incerc norocul. Intru iar in vama, trec de romani, si ajung la ucraineni.
Aici orice incercare de a da spaga, orice incercare sa ma inteleg cu ei, toate milogelile mele au ramas fara ecou. Mi se da o hartie ca nu sunt acceptat si mi se arata sa fac pasi …
Ma intorc in Romania, unde dorm iar la gara cu tatal meu. Propietarul hotelului are o cunostinta sus pusa in Suceava care se cunoaste cu consulul ucrainean, dar nici asa nu reusesc sa obtin iar
viza pt. ca au programele inchise.
Decid sa nu ma intorc in Bucuresti si sa merg la Chisinau, macar sa mai vad Transnistria. Cernobalul era pierdut.
Plec din Siret, Suceava, Botosani, Stefanesti, si apoi pe langa granita in sud. Aproape ca ramasesem fara benzina cand opresc la un petrom … Dupa primii 2 litri normal ca se strica pompa …
Si uite asa am ajuns pe vapori de benzina in Iasi … De aici o tin spre Albita, de unde intru in vama. Nu ma grabea nimeni, ma imprietenesc cu toti vamesii si la partea romana, si la cea moldoveneasca. Sa tot fi ars gazul aiurea fo 2-3 ore pe acolo.
De aici am luat-o spre Hancesti si apoi Chisinau unde ma vad cu BD, si dorm la el.
Daca in Siret n-am prea putut inchide ochii 2 zile la rand, la BD am dormit tun.
Duminica, eu si BD-ul decidem sa scoatem vacile la pascut.
El isi ia KTM-ul de 950 si eu Africanu . Mergem intai la un frumos circuit de cross langa Chisinau, unde regret ca n-am avut xt-ul cu mine.
Dar nu e bai, o luam pe camp, spre Dubasari. Ne oprim putin si la Sautul Moldovenesc, unde facem o baie binemeritat si ne continuam drumul.
Foarte linistita si pasnica tara, mi-a placut mult, aproape am uitat de necazul cu Cernobalul. Am ajuns pe malul moldovenesc, la Nistru, langa o hidrocentrala. Frumos peisaj. Peste mal se intindea Transnistria. Dar nu era punct de trecere asa ca o luam pe camp inapoi spre Chisinau.
Spre seara fac cunostinta si cu colegul de camera al BD-ului, cu Nucu. Dorm iar la ei. Si de data asta am dormit snur, foarte bine.
Luni mi s-a pus pata … Vreau macar ultima parte din tura sa o fac impreuna cu oamenii in Ucraina-Transnistria-Moldova … Nu puteam accepta sa ma dau batut asa de usor, asa ca merg la consulatul Ucrainei din Chisinau. Aici astept o groaza ca sa mi se spuna ca nu imi dau viza fara voucher. Ma duc la un icafe si scot ce aveam prin mail la imprimanta. Ma duc cu astea din nou. Cat am stat la coada incep sa ma imprietenesc cu oamenii pe acolo, inclusiv cu cineva de la corpul de control al ue. La ghiseu mi se resping actele care le-am adus pe post de voucher, dar persoana de la ue intrvine pt. mine. Pana la urma sunt de acord sa imi dea viza in regim de urgenta pe motive personale, mi-au trecut ei o persoana care m-ar fi invitat, si asa m-am facut cu a doua viza de ucraina si fara 140 usd in buzunar.
Plec spre Odessa. Merg ce merg, pana trec de un checkpoint si ma opresc intr-un Lukoil sa intreb ce e aici. Se uita omul putin ciudat si imi zice PMR. Ma uit eu si mai ciudat la el, la care incepe sa balbaie respectivul Priednestrovie. La care imi pica fisa si ii zic de Transnistria la care omul da din cap. Din vorba in vorba, aflu ca se poate trece, dar a doua oara e posibil sa ma refuze. Asa ca primesc indicatii sa merg prin Palanca.
Fac drum intors si o tin spre sud. Ajung la punctul de frontiera, i-au bon de la poarta si intru in vama. Aici ma intreaba unde vreau sa merg, la care eu, la Odessa. Respectivul incepe sa rada si imi zice ca am gresit punctul de trecere, aici merg spre Cetatea Alba in sud, iar daca vreau la Odessa sa am intorc si sa merg prin Palanca … Zis si facut, dupa ce i-au indicatiile de rigoare, ma intorc si intr-un final ajung la Palanca.
Trec rapid de punctul moldovenesc, si ajung la Ucraineni. Aici nimeni nu vorbeste romana sau engleza. Abia ma fac inteles cu ajutorul unui cetatean moldovean, dar in final reusesc si trec.
Cum tocmai ieseam din vama mergeam incet sa ma opresc sa imi aranjez bagajele … Dar un catel nu e de acord sa ii violez teritoriul si ma trezesc cu potaia infipta in cizma mea. Dau gaz, dar abia pe la 50-60 kmh reusesc sa imi eliberez piciorul.
De aici ajung relativ repede in Odessa, dar, crima si teroare. Ma invart ca boul fo 2 ore prin oras. Corbor de fo 2 ori pe faleza cu rucsacul in spinare sa ma orientez. Sunt rupt si n-am chef de nimic … In final, oamenilor dupa multe telefoane le vine inspiratia sa-mi dea coordonatele GPS si asa ii gasesc la o terasa.
Aici ma enervez putin si zic poate unele lucruri care ar fi trebuit sa le tin pt. mine. Ei decisesera sa nu mai mearga prin Transnistrai … Dar eu tocmai d-asta dadusem 140 usd pe alta viza de ucraina ca sa fac ultima parte din drum pe acolo … In final decid cu totii sa respecte planul intial.
Cand plecam de acolo spre hostel, ei stiau drumul printr-un parc. Zic ca daca eu o i-au pe drum ne ratacim iar, si decid sa ii dau gaz tare sa nu ma prinda gardienii si sa merg prin parc. Dar fiind noapte si eu deja obosit nu vad o bariera, pun frana sa nu intru in ea, dar nisip pe jos, si uite ca asa culc africanul. Singurul damage, un bec spart la smenalizator si genunchiul meu drept cu rana deschisa iar.
In Odessa dorm la hostel, mai bine zis fac noapte alba … genunchiul proaspat raschetat ma supara toata noaptea.
Marti dimineata lasam Odessa in urma, normal cu ratacirile de rigoare si ajunge la granita cu Transnistria.
La ucraineni aprind o tigara si fiind interzis cotizez cu 40 lei moldovenesti sa ma lase in pace. Se uita nitel urat la noi si ne zic ca nu ne mai putem intoarce daca nu putem trece prin Transnistria. Dar nu conteaza, ii dam inainte.
La transnistreni cica nu putem intra fara invitatie. Ma asteptam sa zica asa ceva, intrucat la ei invitatia e spaga. Se negocieaza, putin cam prost zic eu, la 105 usd pt. noi si 100 usd taxa de drum de motoare. Avand doar euro, le dam ceva mai mult.
Avem 3 ore sa tranzitam Transnistria. Deja plutea ceva in aer… Nu stiu cum sa descriu mai bine … acel ceva care te face sa simti ca iti mai bate inca inima in piept. Ajungem in Tiraspol si ne invartim pe acolo. Vad stadionul Sheriff, magazinele Sheriff, retelele de telefonie Sheriff, benzinariile
Sheriff … Sheriff, Sheriff, Sheriff … Totul e detinut de Sheriff acolo … un oras bine pastrat in era comunista. Desi ca design nu avea nimic aparte orasul, mi-a placut mult feelingul de acolo …
Oamenii se uitau ciudat la noi pe strada, nu au parte de multi vizitatori. Am vazut checkpointuri militare camunflate antiaerian, cu saci de nisip, cu oameni cu kalas-uri si mitraliere …
O experienta priceless.
In Bender (Tighina) ii vine o idee nastrusnica lui Pacasac si merge la politist sa il intrebe incotro Chisinau. Normal ca militianul atat astepta si ii i-a actele. Skywalker se duce dupa Pacasac. Eu cu Baiazid decidem sa mergem pe un trotuar sa vedem cum se desfasoara treaba … daca e sa platim spaga mai mica macar. Dupa 5 minute vine Skywalker dupa noi sa ne cheme la gabor. Militianul o tine pe a lui, ca ii opreste permisul lui pacasac … Nu ar fi fost chiar asa de grav intrucat Transnistria nu e recunoscuta si in tara dadea permisul pierdut si lua altul. Dar cu 100 grivne il indupleca pe militian si e oke.
Apoi vine randul nostru, ca am parcat unde nu trebuia. Dar nu aveam de gand sa ii dau shit. Aveam niste lei moldovenesti mototoliti intr-un buzunar, i-am zis ca sunt tot ce mai am, si mai mult de atat nu ii pot da. Pana la urma ne-a lasat in pace, fara sa-mi ia nici macar leii respectivi.
Dupa inca fo juma de ora de invarteala prin Bender ajungem la vama.
Aici, alta taxa de drum vor. Dar stiu cum sa negociez. Scot iar leii moldovenesti mototoliti, 120 la numar, si ii repet iar ca astia sunt toti … Ma intreaba cat am dat dincolo … Mi se aprinde beculetul … Zic 105 … El, 105 de ce ? Eu, de lei moldovenesti, normal, doar nu eram bou sa-i zic dolari J Omul ia galusca si ii dau cei 120 lei moldovenesti, cik sa aiba si el spaga si trecem. Ne verifica mai intai server la bagaje sa vada daca nu am luat suvenir vreun kalas sau fo bazuka. Dar nu a fost cazul si iata-ne in republica Moldova.
Bagam benzina de la Lukoil-ul pe care il vizitasem cu o zi inainte si da-i spre Chisinau.
Vremea se strica si incepe sa ploua, decid sa tragem pe dreapta intr-o benzinarie sa se mai potoleasca. Pregatindu-ma sa ma opresc, la fo 50 kmh, un caine sare de sub un tir. Nu apuc nici sa franez macar. Il i-au cu discul de frana si moare instant. Eu n-am simtit decat un soc in ghidon si atat.
Stam cam 30 min in benzinarie pana se potoleste de tot ploaia. Ajungem in Chisinau unde ne vedem cu BD la Io Cafe.
De aici decidem sa dormim la Satul Moldovenesc, ne abatem nitel pe la metro si luam de toate pt. un gratar copios. Noroc cu preturile nesimtit de mici din Moldova.
Seara facem gratar, mancam si apo ne culcam.
Eu fiind invatat ca dorm bine cu BD-ul in camera, decid sa o impart cu el. Si uite asa am dormit iar tun in noapte aia .
Miercuri dimineata ploua bine de tot. Dar trebuie sa ajungem in .ro asa ca ii dam bataie.
Pe drum nici un incident major, atat ca ne pierdem unii de altii prin hancesti dar ne regrupam in Leuseni.
Trecem in Romania unde ne mai vedem cu alti 2 motoristi.
De aici catinel spre Bucuresti, unde am ajuns fara prea mari peripetii pe seara.
Iar in final ca sa fie saptamana de killareala completa, vineri plec cu un prieten la Medias sa-si ia mobra. Si uite asa langa Sibiu, o vrabie zboara fix in platosa mea de cross si isi da sufletul. So intr-o saptamana am pe constiinta o vaca, un caine, o vrabie si multe insecte … Sper sa se fi terminat cu ghinioanele pe tot anul !
Ce-am invatat din tura asta ? Cand vezi case pe stanga si pe
dreapta incetineste naibii ca dai peste vaci … si casca ochii dupa bariere prin parc 🙂
Comments
